Go-ul și muzica, două domenii aparent diferite, au, de fapt, foarte multe lucruri în comun.
Prin muzică și Go, îți poți exprima creativitatea și îți poți dezvolta propriul stil. În muzică, compozitorii pot crea opere unice, iar în Go, jucătorii își pot dezvolta strategii și tactici proprii, ceea ce face ca fiecare partidă să fie unică.
De asemenea, o altă caracteristică, prin care se pot defini ambele domenii, este complexitatea. Atât muzica, cât și Go-ul, sunt extrem de complexe și profunde. Muzica oferă o gamă infinită de posibilități de compoziție, iar Go-ul are un număr incredibil de variante de joc. În ambele cazuri, pentru a deveni un maestru, este necesară o înțelegere profundă a regulilor și a modului în care se dezvoltă partidă sau compoziția.
Însă, pentru mine, cea mai importantă legătură dintre Go și muzică sunt momentele incredibile pe care le poți petrece cu prietenii, în fața tablei de joc și a pick-up-ului. Cele mai frumoase partide din viața mea au fost jucate în timp ce ascultam muzică.
Nu vei sesiza această legătură dintre Go și muzică, în timp ce asculți o anume piesă și joci o partidă. Această legătură o vei sesiza abia atunci când le vei spune amicilor tăi: “Băi, mai știți când ne-am strâns toți la mine și am jucat un rengo, în timp ce ascultam primul album de la Led Zeppelin?”. Amintirile acestea vor rămâne cu tine toată viața. Vei ajunge să le spui copiilor tăi despre cum te întâlneai cu prietenii, pentru a juca Go, a bea o cană de ceai și a asculta albumele preferate. Astfel, datorită ție, se va naște o nouă generație de jucători de Go, iubitori ai muzicii anilor ’60-’90.
