Fabulă cu goblini, ranguri și reflexii neclare
În Nordburg, unde pietrele albe și negre cădeau ca stelele pe tabla destinului, trăiau trei goblini:
– Gomu, năvalnic, cu vorbele ca vântul și dorința de a urca mai iute decât un râu de munte.
– Gobi, curios, cu un carnețel verde unde nota fiecare ciudățenie a lumii.
– Gora, bătrânul cu barba de ceai alb, care cunoștea regulile scrise și cele șoptite de vânt.
Într-o dimineață, în Pădurea Răsturnată, un zvon foșni printre frunze:
„Un goblin a sărit trei pietre dintr-o singură mutare!”
— Cum adică? întrebă Gobi. Cu ce merite?
— Cu niciunul! tună Gomu. Doar cu un formular și mult tupeu!
Hotărâră să meargă la Oglinda de Rang, păzită de un consiliu de vulturi și bufnițe, fiecare cu un carnet de arbitraj și o tabletă cu rune digitale.
— Vrem adevărul! spuse Gobi.
— Nu vrem, cerem! strigă Gomu.
Dar Oglinda era încețoșată, ca un lac sub ploaie.
— Aici nu se reflectă meritul, ci ce s-a scris la intrare, rosti o bufniță cu ochii ca două luni pline.
— Un salt de trei pietre? protestă Gobi.
— E permis, dacă e „pentru provocare și creștere personală”, murmură un vultur cu ochelari, citind dintr-un tom prăfuit.
— Și dacă e o greșeală?
— Atunci vine Resetarea.
Nu e pedeapsă, nici răsplată. E o corectură tăcută.
Totul începe la înscriere, când organizatorul — cel ce cunoaște jucătorii — ar trebui să întrebe:
„Este acest rang justificat?”
Dacă nu, se ajustează.
Apoi, când lista turneului (Zidul) ajunge la Oglinda Centrală, salturile de două pietre sau mai mult sunt detectate automat.
Urmează două etape de verificare: una de către organizator, alta de către noi.
Dacă nimeni nu se uită — greșeala rămâne.
Dar țineți minte: nu pedepsim, ci îndreptăm.
Plecară spre Muntele Turneelor, cu o întrebare:
Cine greșește mai mult: cel ce-și umflă rangul,sau cel ce-l acceptă fără să privească întreaga tablă?”
Pe drum, Gobi nota:
„Organizatorii trebuie să cântărească fiecare piatră.
Oglinda semnalează salturi, dar doar cei care privesc cu atenție pot apăsa Butonul Rosu.
Greșelile pot fi corectate — dacă cineva îndrăznește să întrebe.” Uneori e nevoie de timp.
Dar cel mai adesea… de cineva neplecat în vacanță.